Ganduri despre radio
Vineri seara.
Abia m-am trezit. Da, stiu cat e ceasul, dar voi nu stiti cam cat am alergat saptamana asta... :)
Ascult Far Away - Nickelback si ma gandesc la vremurile in care puneam muzica la radio... Vremurile in care, in ultimul minut al piesei din aer, cantecul urmator inca nu era decis uneori si putea fi orice: rock, pop, r&b, slow, etc, vechi sau nou. Sa fii in emisie pe atunci era cu totul altfel. Tot ce se auzea era o parte din tine, din personalitatea ta. Erai acolo 100% si asta se simtea. Ascultatorii erau, la randul lor, mai implicati, mai pasionati de ce se intampla pe radio. Pasiune. Asta e cuvantul, asta e sentimentul care nu poate fi comparat si nici inteles pe deplin, daca nu l-ai trait.
Radioul inseamna doua lucruri: muzica si vorbe. Eu m-am apucat de radio pentru muzica. Iar partea asta mi-a fost luata la un moment dat.
Am continuat si am ajuns sa pretuiesc vorba, atunci cand transmite un sentiment sau o informatie folositoare celorlalti. Dar e greu fara muzica.
Lucrurile se schimba. Uneori alergam dupa partile secundare, pierzand esenta. Radiourile (adica patronii/corporatiile care le detin) alearga dupa profit, ceea ce e normal. Anormal este sa alerge dupa profit ultra-mega-hiper-maximizat, dand la o parte pentru asta chiar esenta afacerii respective. Sunt domenii unde asa ceva nu ar trebui sa se intample. Una e o fabrica de cuie si altceva e un radio. Aici nu conteaza doar cantitatea si calitatea, conteaza si pasiunea. Din pacate, radioul necesita multi bani, iar cei care dispun de ei sunt, de obicei, niste afaceristi oportunisti care nu au capacitatea de a intelege fenomenul comunicarii de sentimente in loc de vorbe. Sau, niste corporatii atat de mari incat totul seamana cu o linie de productie, iar pasiunea se pierde undeva, pe linia de comanda...
Radioul este privit acum exclusiv ca o afacere sau ca instrument politic, in ambele cazuri scopul fiind un numar cat mai mare de ascultatori. Se uita ca intre bani si public exista o mana de oameni care nu fac treaba asta nici pentru milioane de euro, nici pentru influenta politica. O fac pentru muzica si pentru oameni. Pentru muzica pe care o iubesc si pentru oamenii care se regasesc in acea muzica. Atat.
Nu ma intereseaza sa ma asculte toti locuitorii planetei, ma intereseaza sa ma asculte doar cei care simt si gandesc ca mine.
Omul care pune muzica la radio este un artist: asa cum un pictor ia culorile existente in natura si le uneste armonios pe o panza, asa un dj alege din muzica existenta si comunica prin ea, ascultatorilor lui, sentimente.
Ca artist, opera ta trebuie sa fie vizibila pentru toata lumea, dar asta nu inseamna ca tu creezi pentru toata lumea. Nu. Tu creezi pentru cei care te pot intelege, pentru cei care se regasesc in exprimarea ta.
In clipa asta as vrea sa pot pune la radio, pentru voi, Far Away.
P.S.: ganduri dedicate trupei vechi, impreuna cu care am pus, la radio, muzica mai buna decat orice director muzical de azi: Dr Stoica, Catalin Ivan, Cristian Paun, Mihai Pali si LMZ. Ne vedem la botez ! :)
18 comments:
Nici nu stii ce sa mai crezi privind lucrurile din aceasta perspectiva: noi, personal, si radioul, in general, am evoluat sau involuat?
Poate intr-o zi ne vom intoarce la izvoare. :) Chiar si pentru o singura saptamana cu programe ca altadata.
Daca e sa ne luam dupa tendinte, am evoluat, dar daca e vorba de placerea de a face radio, sigur vorbim de involutie. Din pacate trebuie sa ne luam dupa tendinte pentru a supravietui, dar vorba lui dr. Stoica, poate ne intoarcem chiar si pentru o saptamana la acele vremuri.
Frate Doru, vorbele-ti par dulci dar imbibate de melancolie. Ne e dor de tinerete, ne e din ce in ce mai greu sa retinem numele sefilor si listele de reguli, pasiunile nu se mai confunda cu profesia. Ce dreaq ai patit? Si noua ne e dor dar cui crezi ca-i mai pasa? Nu mai e loc de facut cadouri ascultatorilor. No more experiments! Ne-am trezit toti intr-o jungla, fiecare cu cate o busola in mana. A mea indica directia patului. Somn usor! Maine ma duc la servici (sau poate la radio).
Da, îmi lipsește Europa FM, dar nu prin radioul în sine - ca profesie - ci prin esența compusă din oameni, aparate, butoane, magie...
Bravo, Doru! Poate ca asta e cel mai frumos post al tau. Ne-ai facut sa ne amintim cu drag de momentele in care nu stiam atat de bine ca radioul nu e nimic altceva decat o forma de manipulare in goana noastra, a tuturor din bransa, dupa audienta si, implicit, dupa bani. Din pacate, imi e tare greu sa cred ca vom mai putea vreodata face, chiar si doar o saptamana, emisie ca pe vremuri. Nici macar la RPH. Un radio care ne-a deschis noua, catorva baieti simpli si pasionati, aripi indeajuns de mari si de puternice pentru a putea zbura catre zarile alea inalte, pe care doar le visam acum 4-5-6 ani. Playlistul a devenit ceva foarte bine calculat, fiecare piesa s-a transformat in bani, iar daca una aduce bani putini e aruncata in JAIL (folderul cu piese care sunt oprite in a mai fi alese de catre Playlist Generator), fara ca nimeni sa planga dupa ea. Am expus o parte mica, mica din frustrarile unui om care face playlist dupa reguli de bussiness, nu dupa sufletul lui :)
P.S. Ne vedem la botez!! :))
Bine, Bulan! Frumos punctat. Recunosc ca mi-a luat ceva mai mult timp sa inteleg chestia asta cu playlistul.
"Una e o fabrica de cuie si altceva e un radio. Aici nu conteaza doar cantitatea si calitatea, conteaza si pasiunea. Din pacate, radioul necesita multi bani, iar cei care dispun de ei sunt, de obicei, niste afaceristi oportunisti care nu au capacitatea de a intelege fenomenul comunicarii de sentimente in loc de vorbe. Sau, niste corporatii atat de mari incat totul seamana cu o linie de productie, iar pasiunea se pierde undeva, pe linia de comanda..."
Am spus-o multora dupa ce am plecat din radio. 15 ani de radio cred ca sunt suficienti sa fii obiectiv si spui ceea ce ai spus si tu mai sus.
Cel mai tragic este ca in loc sa pleci cu ceva extraordinar, pleci cu un gust amar. Si ce poti face? NIMIC!
Sau faci ca mine ;) Te duci la TV. E un nou inceput, care sunt 99% convins ca va avea acelasi final. Pentru ca toate depind de oameni. De cei din varf.
Si chair daca varful ai deveni tu, vei la fel vca ei, pentru ca exista alti oameni.
Ceea ce sugereaza implicit ca trebuie sa te duci la radio ca la fabrica de cuie.
Spunea Maca odata sa nu se mmai vina la radio ca la fabrica. Dar poti? Cand conditia ta este cea de muncitor prestator fara sa gandeasca? Cand playlistul e "mecanic". Cand vorbele iti sunt "sugerate", de genul..."n-ai voie sa spui nimic rau despre interpretul piesei", etc. De ce?
Iubesc radioul in continuare, dar nu mai iubesc facatorii lui.
5hownzj... cine esti ? :)
Frumos post, chiar se simte parerea ta de rau dupa ceea ce a fost. :(
Intotdeauna mi-am inchipuit ca sa lucrezi la radio e una dintre cele mai faine meserii. Unde nu te vede nimeni, insa te aude toata lumea, unde muzica pe care tu o alegi poate influenta ziua unui om. De cate ori nu am ramas cu prima melodie in gand pe care o auzeam la radio in drum spre scoala...
mi-e dor de un drum la WC si o tzigara dupa, eveniment pt care alegeam cel mai lung megamix cu Ice MC si ma rugam sa nu sara:) cu cata pasiune faceam asta:))
@Hellene: si eu fredonam o piesa toata ziua dupa ce ma trezeam cu ea in urechi :)
@Alice: cata nostalgie emana episodul cu WC-ul :))))
E reconfortant sa citesti astfel de "ganduri despre radio" de la cineva care are 24 de ani. De obicei le aud de la oameni de 35 de ani. Inseamna ca feelingul se transmite de la o generatie la alta si nu tine neaparat de momentul intrarii in radio. Ceea ce, dupa mine, indeamna la optimism.
@Tudor: Sau...inseamna ca feelingul e real. Daca oameni de varste diferite, cu vechimi diferite in radio, simt acelasi lucru, inseamna ca e un fapt real, nu doar o impresie sau o nostalgie. Lucrurile chiar s-au schimbat in rau in domeniul asta.
Ne e dor de radioul ,,de altadata,,.
Ne etalam jalea la umbra masinilor de fitze cumparate cu banii de la radioul ,,de acum,, , si ne stoarcem batistele inmuiate in melancolie prin toate coltzurile pamantului, unde am ajuns datorita ,,ingratei,, meserii pe care o avem.
Radioul nu mai e cel de acum 10 ani, sau noi?
Ce ne doream atunci, ce vrem acum?
Unii isi vand sufletul, altzii vocea, iar unii mai putzin norocosi fug cu frigiderul la casa de amanet.:0)
Incercam sa descifram efecte, uitand ca ptr a gasi cauze ne trebuie doar o amarata de oglinda...
Hai sa traim necontenit, si poate dezvoltam subiectul la botez...:0)
Lucian, ti-ai luat masina de fitze ? Ca eu nu...
In ceea ce ma priveste, stiu ca nu m-am schimbat prea mult.
Singura masina pe care o am, are 800 de turatii, program automat si nu poate fi inscrisa in circulatie...m-am interesat.:0)
Am vrut sa spun ca avem o parte de vina probabil egala cu cea a oamenilor cu ,,cashcavalul,, din radio.
Jucam dupa reguli impuse, asteptand beneficii palpabile si sigure...
E un compromis pe care-l faci atata timp cat rezisti.
Alegerea e simpla: idealist neimplinit, sau profesionist ,,exploatat,, .
PS:
Sa ne opriti aperitiv la botez, ca venim direct de la munca. :0)
Deaia de la o vreme incoace am incetat sa ascult radiorile noastre. Acelasi playlist peste tot, mai difera putin ordinea uneori. Dar dezamagitor.. mai ales ca am cunoscut alti 2 oameni de radio cu aceeasi dezamagire! Apropo.. te urmaresc de ceva vreme pe dev si nu stiam de unde imi suna cunoscut numele tau!
Dezamagitor, intr-adevar.. Mai ales cand ai ales sa faci asta "for a living".
Si mie imi suna cunosut numele tau. De pe dev :)
Trimiteţi un comentariu